Arhitectura gotică

       Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul XII şi încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1.140 - 1.500, fiind construite din România până în Portugalia şi din Slovenia până în ţările baltice. A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renaşterea. Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de a da o altă dimensiune verticală clădirilor.Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum și cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea și încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp și spațiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia și din Slovenia până în Norvegia, Suedia și Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică și a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renașterea, începută în Florența secolului al XV-lea. 
       Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.

CATEDRALA DIN SAINT DENIS

Catedrala din Saint-Denis, cunoscută și ca Basilica Saint-Denis (în franceză Basilique Saint-Denis), este o biserică gotică aflată în centrul orașului Saint-Denis, acum o suburbie din nordul Parisului. Clădirea este de importanță istorică și arhitecturală, deoarece capela sa, terminată în 1144, este considerată a fi prima biserică gotică.

Patronul lăcașului este Sfântul Dionisie (St. Denis), primul episcop al Parisului. Din anul 1966 edificiul este catedrala Diecezei de Saint-Denis, episcopie sufragană a Arhidiecezei de Paris.Situat chiar în afara granițelor din Paris, Bazilica Catedralei Saint Denis este unul dintre cele mai uluitoare situri ale arhitecturii gotice și ale istoriei regale franceze, dar adesea este trecut cu vederea de turiștii (care se întâlnesc în Catedrala Notre Dame sau în Sainte- Chapelle .) Se crede a fi cel mai vechi exemplu de arhitectură în stil gotic, construit între 1140 și 1144.

Locuindu-se rămășițele Sfântului Denis , sfântul patron al Franței (martirizat în anul 250 d.Hr.), site-ul a fost vizitat de călători, pelerini și turiști deopotrivă din secolul al V-lea. Deși situl actual al catedralei și al necropolei regale a fost folosit anterior ca un cimitir galo-roman și o biserică mică a fost construită în jurul mormântului Sf. Denis în 475, regele Merovingian Dagobert a comandat ulterior o biserică mai mare aici în secolul al VII-lea. Oasele lui Denis au fost apoi mutate în criptele bazilicii, unde se mai poate vedea mormântul.Catedrala a fost considerată atât de sfântă încât Pepin Scurt, tatăl lui Charlemagne, a fost încoronat rege în Bazilica Sf. Denis în 754. Apoi a fost îngropat acolo, alături de majoritatea regelui și reginei Franței de la secolul al VI-lea până la moartea lui Ludovic al XVIII-lea în 1824. Bazilica (care a devenit o catedrală în 1966) este împărțită în două secțiuni. Necropola plină de lumină se mândrește cu peste 70 de statui și morminte recunoscute care marchează locurile finale de odihnă ale unora dintre cele mai colorate personaje ale Franței: aici sunt îngropați 42 de regi, 32 de regine, 63 prinți și prințese și 10 figuri istorice importante . Sub această mare de efigii răsuflați de lumina eterică a Catedralei se află cripta, unde vizitatorii pot găsi mormintele Sf. Denis și ultimii regali francezi din Bourbon, printre care Ludovic al XVI-lea și Marie-Antoinette, Revolutia Franceza.

BISERICA NEAGRA

Biserica Neagră (în germană Die Schwarze Kirche) este biserica parohială a comunității evanghelice luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov. Clădirea gotică a fost parțial avariată în incendiul din 1689, când zidurile ei s-au înnegrit și a primit numele actual. Denumirea populară de după incendiu, „Biserica Neagră”, a fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea.

Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de metri este considerată a fi a doua cea mai mare biserică din România, după Catedrala Mântuirii Neamului și cea mai mare construcție gotică din Europa de Sud-est. Datorită mărimii ei, când a fost finalizată a primit titlul de Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol.Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 89 de metri lungime și 38 de metri lățime. În această biserică încap circa 5.000 de persoane. Este o biserică de tip hală în stil gotic târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului.

Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon. Trei perechi de coloane îl împart în trei nave de înălțime egală. Pe latura sudică se află o intrare mică, destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia. Exteriorul corului este susținut de 15 contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată câte o statuetă sub un baldachin. Contraforturile sunt prevăzute cu fiale în partea superioară.

Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee. În navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii. Naosul are patru portale, iar cel sudic conduce mai întâi într-un vestibul.Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale ci și prin alte lucruri: astfel, în clopotniță se află cel mai mare clopot din spațiul românesc, un clopot din bronz care cântărește 6 tone.Corul susținut de contraforți exteriori decorați cu edicole care adăpostesc statui de sfinți constituie unul din puținele exemple de acest tip din Transilvania.

DOMUL DIN ULM

Domul din Ulm (în germană Ulmer Münster) este o biserică evanghelică-luterană clădită în stil gotic în orașul dunărean Ulm. Înălțimea turnului bisericii este de 161,53 m, acesta fiind cel mai înalt turn de biserică din lume.[1] Din biserică inițial romano-catolică, domul devine în perioada reformei religioase din Germania în anul 1530 biserică protestantă, iar în 1894 devine proprietate a comunității evanghelice. lădirea bisericii are o lungime de 123,56 m și o lățime de 48,8 m. Domul are cel mai înalt turn de biserică din lume (161,53 m); turnul coral are 86 m înălțime. Turnul principal al bisericii are 768 de trepte, ele ajungând până la 143 m înălțime, de unde se poate vedea panorama orașului. În zilele clare din turnul bisericii se poate vedea chiar panorama Alpilor.

În interior, biserica are o înălțime între 20,55 și 41,6 m, având un volum interior de 190.000 m³, greutatea construcției fiind estimată la 51.500 tone. Piatra de temelie a construcției a fost așezată în anul 1377, cheltuielile construcției fiind finanțate de 10.000 de cetățeni ai orașului. Deoarece biserica n-a fost planificată să devină sediu episcopal, ea are numai un turn (turnul de vest).

Domul are o capacitate de 2.000 de locuri de șezut, dar în cazul unor sărbători au loc de șezut 4.500 de spectatori și muzicieni. În evul mediu au avut loc 20.000 de credincioși în biserică, pe atunci obiceiul fiind de a celebra slujba religioasă în picioare.

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale.

Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21 m înălțime. Coama acoperișului aparținând naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la aproximativ 38 m.

Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între cele două scări în spirală, măsoară 31 m.

Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², iar blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 m³. Suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 m². Biserica Neagră se află la 589 m deasupra nivelului marii. Catedrala din Ulm a scăpat bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, datorită ceţii dense ce împrejmuia în mod regulat oraşul Ulm. Deoaerce circulaţia aeriană se făcea cu mare dificultate, cei care atacau au considerat că aceasta catedrală este un punct de orientare foarte bun. Tocmai de aceea nu au distrus-o. Domul are o capacitate de 2.000 de locuri de şezut, dar în cazul unor sărbători au loc de şezut 4.500 de spectatori şi muzicanţi. În evul mediu au avut loc 20.000 de credincioşi în biserică, pe atunci obiceiul fiind de a celebra slujba religioasă în picioare.